În psihiatria contemporană, tulburarea de personalitate antisocială este parte a grupului B de tulburări de personalitate, alături de tulburările de personalitate borderline, histrionică și narcisistă. Lipsa de empatie și de remușcări, comportamentul infracțional și manipulativ de durată, ignorarea securității celorlalți, impulsivitatea, agresivitatea și înșelarea celorlalți sunt câteva dintre principalele caracteristici ale acestei tulburări, al cărui debut este înaintea vârstei de 18 ani.
Tulburarile de personalitate pdf
Tratamentul este în principal țintit către condițiile psihice adesea legate de tulburarea de personalitate antisocială (agresivitate, tulburarea de abuz de substanțe, tulburarea de jocuri de noroc patologice, tulburări din spectrul depresiei), deoarece tulburarea de personalitate antisocială în sine este foarte dificil a fi tratată cu tehnici de psihoterapie.
Tulburarea de personalitate antisocială este o tulburare mintală din categoria tulburărilor de personalitate, ce trezește interes constant în întreaga lume, prin ilustrarea unor astfel de cazuri în producții cinematografice. Aflată în sfera de interes a mai multor științe (psihologie, criminalistică, drept penal, antropologie, sociologie), tulburarea de personalitate antisocială este abordată, din punct de vedere medical, printr-o serie de criterii discutabile, dar care permit o abordare unitară în lumea științifică, pentru a se putea găsi și elemente de tratament medical al acestei condiții medicale cu impact major în societatea umană [5].
Tulburarea de personalitate antosocială sau psihopatia a fost, multă vreme, considerată la granița dintre boala psihică și normalitate. Medicul și etnologul britanic James Cowles Prichard (1786-1848) introduce sintagma moral insanity, care descria pacienți lipsiți de bunătate, de simțul dreptății, de înțelegere empatică și de responsabilitate, caracteristici ce se regăsesc până azi în descrierea tulburării de personalitate antisocială. Ulterior, adâncind acest concept, va mai publica o lucrare despre implicațiilor bolii psihice în comiterea de infracțiuni, denumită On the Different Forms of Insanity in Relation to Jurisprudence, designed for the use of persons concerned in legal questions regarding unsoundness of mind.
Psihiatrul francez V.A. Morel pune această afecțiune pe seama unui proces degenerativ, petrecut în generații succesive de comportament antisocial. Germanul Emil Kraepelin, preluat de Kurt Schneider, folosește, la începutul secolului al XX-lea, termenul de personalitate psihopatică. Scoțianul David K. Henderson (1884-1965), folosind sintagma de personalități inadecvate, este unul dintre primii cercetători ce au încercat să evidențieze un posibil substrat organic al personalității antisociale, arătând că peste 60% dintre psihopații antisociali din lotul studiului său au electroencefalograme atipice, mai exact unde lente theta în zona lobilor temporali [3,9].
Persoanele cu comportament antisocial au exercitat interes și un soi de fascinație asupra publicului larg, multe cărți de beletristică și filme artistice având personaje principale ce ar putea fi lesne încadrate în categoria celor cu tulburare de personalitate antisocială. Este de remarcat faptul că personajele ficționale sunt portretizări extreme ale acestei tulburări, adică persoane care comit acte extrem de violente sau săvârșesc activități infracționale foarte sofisticate, precum activități ample de crimă organizată. În practica psihiatrică, acest tip de pacienți este destul de rar, majoritatea pacienților cu acest diagnostic fiind implicați mai puțin în activități infracționale violente și mai mult în activități repetate de înșelăciune, furturi, scandaluri pe fondul consumului de alcool [3,9].
Există un consens în a recunoaște că este foarte dificil a specifica una sau mai multe cauze biologice ale tulburării de personalitate antisocială. În privința unei determinări genetice, este evident că ea există, diverse studii prezintă un rol al condițiilor genetice moștenite între 38% și 69%. Cercetările genetice pentru această condiție psihiatrică sunt în stadiu incipient, cu rezultate incerte și fără impact clinic. S-au adus în discuție unele modificări specifice în zona 2p12 a cromozomului 2, în gena DYRK1A, precum și variații în genele ce ar determina conformația receptorului pentru oxitocină (OXTR). S-au mai observat niveluri ridicate ale testosteronului si estrogenilor, forme de nistagmus orizontal, activare atipică a sistemelor dopaminergic şi serotoninergic [3,5].
În privința factorilor de mediu, s-au constatat unele elemente conectate cu personalitatea antisocială, fără a putea spune că sunt o cauză, ci fiind încadrate în categoria factorilor de risc. În această categorie se pot include în primul rând neglijarea și abuzul fizic și psihic asupra copilului mic, dar și malnutriția, enurezisul, fumatul de tutun pe timpul sarcinii mamei, unul sau ambii părinți ce prezintă tulburare de abuz de substanțe [1,4].
Astfel, persoana a comis acte repetate ce au adus atingere ordinii sociale, contravenții sau infracțiuni; mulți indivizi cu tulburare de personalitate antisocială au fost arestați sau încarcerați. În activitățile cotidiene, persoana are tendința de a minți și de a înșela/manipula, în mod evident mai mult decât media acestor acte frecvente în societate. Se poate observa un grad ridicat de desconsiderare a siguranței celorlalți și chiar a celei proprii. De asemenea, se poate vedea un grad scăzut de responsabilitate în privința propriilor acțiuni, manifestată prin eșecuri în a găsi un loc de muncă stabil sau lipsa de interes în gestionarea obligațiilor financiare curente. Cele mai simple comportamente cotidiene par a fi marcate deseori de iritabilitate, impulsivitate si agresivitate (verbală sau fizică).
De altfel, toate tulburările de personalitate, dar mai ales cele din grupul B, se caracterizează printr-o capacitate scăzută de a forma relații sociale stabile, pe un fond de adaptabilitate deficitară la un set minim de norme acceptate de societate [7,9]. În psihologie, în ultimele decenii s-a încercat o delimitare între psihopați și sociopați, ambele categorii făcând parte din tipul de personalitate antisocială. Deși sunt categorii de interes pentru publicul larg (comportamentul antisocial se găsește și în sferele înalte ale politicii sau afacerilor), pentru profesioniștii din criminalistică, sociologie sau psihologie, aceste două categorii au relevanță relativ scăzută pentru diagnosticul și tratamentul medical al condițiilor asociate. Pentru o clarificare a termenilor, menționăm că termenul de psihopatie este încă folosit în sfera non-psihiatrică pentru a desemna o tulburare de personalitate, mai ales cea antisocială [5].
Nu se poate vorbi de un debut tardiv al tulburării de personalitate antisocială, deși acest diagnostic este rezervat vârstei adulte. De obicei, acest tipar comportamental se manifestă încă din perioada pre-pubertară sau a copilăriei, înainte de 18 ani fiind pus diagnosticul de tulburare de conduită pentru simptomele detaliate mai sus. Spre deosebire de ICD-10, DSM-5 condiționează diagnosticul acestei tulburări de un diagnostic de tulburare de conduită, pus înaintea vârstei de 15 ani; acest criteriu de diagnostic este controversat și greu de aplicat, în condițiile unui sistem de psihiatrie pediatrică slab dezvoltat. S-a observat o legătură statistică puternică între tulburarea opozițională sfidătoare a pacienților pediatrici și tulburarea de personalitate antisocială.
Este important a vedea comportamentele de mai sus ca tipare quasi-permanente de comportament, și nu manifestate sporadic, precum este cazul în cadrul schizofreniei sau al tulburării bipolare (maniaco-depresivă). Până în prezent, nicio investigație paraclinică serologică sau imagistică nu a putut fi asociată în practică cu diagnosticul clinic de tulburare de personalitate antisocială, deși s-au publicat studii valoroase în această direcție [1,9].
Comorbiditățile psihiatrice cele mai frecvente la pacienții cu personalitate antisocială sunt tulburări legate de abuzul de substanțe (foarte des, etanolul), tulburări depresive, tulburarea bipolară, tulburarea de jocuri de noroc patologice (gambling, eng.) [3,5]. Diagnosticul diferențial, când avem de-a face cu caracteristici comportamentale de durată, se face în primul rând cu alte tulburări de personalitate, mai ales cu tulburările de personalitate de tip borderline, histrionică și narcisistică. Manifestări asemănătoare de agresivitate și încălcare a normelor sociale, de această dată limitate în timp, pot apare și în schizofrenie, episoadele psihotice, tulburarea bipolară sau abuzul de substanțe, intoxicații. Ca o observație sociologică, tulburarea de personalitate socială se diferențiază net de nesupunerea civică; personalități mondiale recunoscute precum Mahatma Ghandi, Mihail Eminescu sau Martin Luther King au promovat constant nesupunerea civică și lupta pentru emancipare socială și națională, fără a intra nicidecum în sfera tulburării de personalitate antisocială [1,4].
Desigur că tratamentul tulburărilor de personalitate, mai ales al tulburării de personalitate antisocială, rămâne un deziderat la care nu doar intervențiile medicale pot aspira. După cum nu poate exista o pastilă pentru fericire sau pentru consens politic, în mod asemănător nu este posibilă vindecarea unui pacient, cu pornirile antisociale menționate mai sus, printr-o intervenție farmacologică sau chirurgicală. Aceste porniri antisociale au o adâncă înrădăcinare în mintalul acestor persoane / pacienți, iar modificarea lor nu poate fi decât rezultatul schimbării motivațiilor intime ale acestui comportament. 2ff7e9595c
Comments